Prezentare a parohiei si a bisericii cu hramul Sfantul Fanurie.Fotografii si informatii

citeste

Actuala biserică a fost ctitorită de Clucerul Udricani, în anul 1735, cum arată pisania: „Această Sfântă şi Dumnezeească Biserică s-au făcutu cu cheltuiala şi înfrumuseţarea ei, precum se vede, de Dumnealui Jupănu-Udrecan Clucer, fiindu coprensu de Dumnezeească Râvnă pentru mărirea şi slava lui Dumnezeu şi a Sf. Mare Ierarh Nicolae şi pentru vecinica pomenire a Dumnealui şi a tot Neamul Dumnealui şi s-au săvârşit în zilele prea luminatului Domnu a toată Ţara Românească Io Grigorie Ghica Voevod, fiind Arhiereu Prea Sfinţitul Chir Ştefan, la anul de la zidirea lumii leat 7244 şi de la Hristos 1734 în luna lui septembrie zile 15”.
La scurtă vreme după zidire Biserica Sfântul Nicolae Udricani a fost închinată Mănăstirii Sfântului Ioan din Focşani-Munteni, la rându-i închinată unei mănăstiri de la Muntele Athos. Odată cu aceasta a primit diferite scutiri de taxe din partea domniei. La 1750 făcea parte din „mahalaua Popei lui Isac”. Deoarece avea, foarte probabil, incintă, chilii pentru călugări şi turn-clopotniţă, Mihail Cantacuzino, marele ban, o aminteşte în jurul anului 1770, ca fiind mănăstire fără han. La sfârşitul aceluiaşi secol, în chiliile bisericii funcţionau: ”Școala de Caligrafie” și ”Școală Românească de la Udricani”, menţionată mai târziu de Ion Ghica (Scrisori către Alecsandri): „Primprejurul bisericii, în mahala, între livezile de meri, de peri şi de duzi, se zăreau vreo 10-15 învelişuri de case, sub straşina ieşită ca o umbrelă, sub care locuiau câţiva cavafi, croitori, işlicari şi cojocari; aceştia când plecau la prăvălie îşi trimiteau copii la dascălul Chiosea să nu ştrengărească pe uliţă…să ţină ison cântăreţilor la strană, să citească Apostolul, să zică Tatăl Nostru şi Crezul…Din aceste şcoli îşi recrutau bisericile preoţii şi cântăreţii. Acolo au fost daţi la învăţătură Boierii Văcărești, Logofătul Greceanu, Paris Mumuleanu, Anton Pann, Petrache Nănescu, Nicolae Alexandrescu, Marin Serghescu”, mai târziu chiar Petre Ispirescu.
De asemenea, în anul 1877 în curtea bisericii Protopopul Teodoe Economu a construit ”Institutul de binefacere” (un azil pentru văduvele de război) în memoria soției sale presbitera Ecaterina, care a murit de tânără. Să amintim aici că săpăturile arheologice efectuate în biserică au dat la iveală un mormânt, în interiorul căruia a fost găsit un schelet întreg. Cercetările antroplogice au relevat faptul că acesta ar fi aparținut unei femei în vârstă de aproximativ 40 de ani, care va fi murit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea (după 1870). În monografia săpăturilor arheologice de la Udricani, care va apare în primăvara lui 2011, vom afla mai multe date despre toate acestea.
În urma avariilor provocate de marele cutremur din Octombrie 1802, biserica a fost reparată de către paharnicul Nicolae, la 1810. Alte reparaţii se fac în 1834, urmare degradărilor suferite la cutremurele din: 1821, 1827, 1829, 1834. Un alt cutremur, anume cel din 1838, Ianuarie 11, îi produce alte stricăciuni, remediate ulterior. Seria nenorocirilor este încheiată, în veacul al XIX-lea, de focul cel mare din cursul zilei Paştilor, 23 martie 1847; odată cu biserica arde şi turnul clopotniţă aflat la vest de biserică, ce servea totodată ca turn de poartă.
În pisania de pe peretele nordic al pronaosului, datată 4 aprilie 1848, este însemnat faptul că a fost refăcută de arhiereul Timotei Troados, fost egumen al Mănăstirii Sfântul Ioan din Focşani. Turnul clopotniţă rămăsese numai pe jumătate, iar clopotele erau atârnate pe 4 furci de lemn. Pe toate planurile vechi figura şi turnul clopotniţă. Acesta a fost dărâmat în 1936-1937 pentru a face loc actualului bloc de locuinţe parter şi şapte etaje, aflat pe str. Cluceru Udricani, colţ cu str. Iuliu Barasch.
Tot la anul 1848 îi sunt dărâmate turlele de zidărie, prea şubrede ca să mai poată fi păstrate în condiţiile tehnice de atunci, fiind înlocuite cu turle de lemn învelite cu tablă. După 1848, biserica a fost reparată în 1856, 1864 și 1877. A fost jefuită în 1857. Tot atunci a fost prefăcută vechea şcoală, adăugându-i-se, mai târziu, către răsărit, clădirea încă existentă, a unui azil pentru săraci. În vara lui 1937, savantul Nicolae Iorga, pe atunci preşedintele Comisiunii Monumentelor Istorice, în urma vizitării bisericii, impresionat de dărăpănarea sfântului locaş, dispune imediat începerea restaurării acestuia, sub supravegherea CMI. Devizul, antemăsurătoarea şi proiectul au fost întocmite de Arhitect Emil Costescu. Acest proiect propunea înlocuirea turlelor din lemn cu turle din zid, consolidarea bisericii cu centuri de beton armat, refacerea zidăriei vechi, deteriorate, cu cărămidă nouă de acelaşi format, şarpantă nouă, învelitoare din olane, cruci noi, scoaterea igrasiei, refacerea tencuielilor şi zugrăvelilor, a trotuarului etc.
Lucrările s-au desfăşurat cu întreruperi între 1937-1945, însă datorită fondurilor insuficiente nu au fost executate decât repararea turlelor, a şarpantei, refacerea pardoselii, a ferestrelor şi înlocuirea uşii principale cu una nouă după modelul celei de la biserica Mănăstirii Neamţ. În 1940 biserica era afectată de seismul din 10 noiembrie; ca urmare i se face o nouă reparaţie, după indicaţiile şi sub privegherea Arhitectului Horia Teodoru, de la CMI. Reparaţiile vor trebui repetate după cutremurul din 4 martie 1977. Între 1984-1989 a fost ameninţată cu dărâmarea de către dictatorii Ceauşescu.
În anul 1998 a fost consolidată la exterior fără avizele necesare (din păcate în mod neadecvat şi fără respectarea normelor DMI în vigoare), prin armarea cu plase metalice betonate şi apoi tencuite. Urmele frescei, aflate cel puţin pe extradosul arcelor laterale ale pridvorului, apărute la lumina zilei în cursul acestor lucrări, au fost înlăturate, fără asistenţa vreunui specialist. Consolidarea nu a cuprins faţada principală, nici sistemul de boltire al bisericii.
Biserica Udricani este zidită după un proiect de plan triconic – 24,60 x 9,20 m. H=8m. la cornişă şi H=21m la turlă, specific sec. al XVIII-lea, cu pridvor iniţial deschis, pronaos supralărgit, turlă pe naos, rezemată pe arce în consolă cu retrageri şi turn clopotniţă peste pronaos, ambele octogonale, pe baze pătrate, acum din lemn şi tablă. La clopotniţă se ajunge printr-o scăriţă practicată în grosimea zidului apusean al pronaosului (cu grosime de 1,65m).
În biserică se pătrunde prin golul uşii amenajat în holul intrării iniţiale, în pridvor. Pridvorul, care a avut pâna în 2006 arcadele închise complet cu zidărie încă de la 1810, este de aceeaşi înălţime cu nava bisericii, fiind acoperit cu două calote sferice turtite, descărcate pe arce, dintre care unul este median. În pridvor se aflau 4 morminte din 1764, 1775, 1830. Din pridvor se trece în pronaos, prin portalul sculptat în piatră, în care este încastrată pisania. Pronaosul este acoperit cu o calotă turtită, descărcată pe arcele în consolă rămase din etapa iniţială. Deasupra ei se află turnul-clopotniţă, a cărui bază este cea originară şi al cărui tambur a fost executat între 1847-1848. Pictura din pronaos datează după 1847.
Trecerea către naos se făcea pe sub un arc dublu foarte lat, care înlocuia vechile arce, înlăturate probabil după 1847. Astăzi cele două arce au fost refacute. Din etapa iniţială se mai păstrează două coloane, cu piedestal şi capitel, angajate pereţilor nordic şi sudic. Naosul păstrează, încă, arcele în consolă cu retrageri care sprijină baza de zidărie a turlei din lemn şi tablă a Pantocratorului. Consolele sunt unite printr-un profil de zidărie, cu aspect de brâu. Absidele naosului sunt acoperite cu semicalote. Pictura de aici datează tot din 1847. Absida Sfântului Altar este acoperită de o calotă cu semiretrageri, rezemată pe console.
La exterior, biserica „Udricani” era tencuită şi zugrăvită în culori de apă. Astăzi este doar tencuită. Un brâu de cărămidă anume profilată, finisat ca şi restul bisericii, împarte faţadele în două registre aproape egale. Ferestrele cu chenare din piatră simplu profilate, datând poate de la origine, pe alocuri afectate de ultima consolidare, au fost, începând cu 2006 restaurate. Timpanul prezintă un decupaj în zona sa centrală. Imediat sub timpan, deasupra brâului se găseşte nişa pictată cu icoana de hram a Sfântului Ierarh Nicolae.

ISTORIA MAI NOUĂ 2005-2010

Cu vrerea Tatălui, cu lucrarea Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh,
a Dumnezeului celui în Treime mărit,
s-a finalizat această lucrare de consolidare-restaurare
la Biserica Sfântul Nicolae Udricani.

În martie 2005, subsemnatul Pr. Prof. Univ. Dr. Constantin Pătuleanu, am fost numit de vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, la cerere, la Parohia Udricani cu scopul de a salva din ruină biserica monument istoric, datând din 1734, şi pentru a recupera “Aşezămintele Udricani”, preluate abuziv de Stat în 1950 (1542 mp cu aşezămintele aferente). Numirea mea în această parohie, la cerere, cu dorinţa sinceră de slavare a bisericii şi aşezămintelor, s-a făcut cu greutate. Patriarhul a pus apostila de salvare a sfântului locaş pe cererea subsemnatului în 2004 şi abia peste un an am fost instalat la Parohia Udricani, nu fără dificultăţi.
Încă din anul 1998 se începuse un fel de restaurare, dar fără proiect, care a făcut mai mult rău bisericii, fiindcă aceasta a fost placată cu plase de metal şi tencuită cu ciment; acoperişul fusese „reparat”, dar curgea apa în biserică; igrasia urcase până la 3 metri; picturile se afumaseră total şi se degradaseră de neimaginat; biserica devenise un bazar, împiestriţată cu şergare şi covoare, pânze etc., pentru a acoperi nenorocirea(vezi galeria foto pe site-ul parohiei).
Cea mai importantă lucrare era salvarea sfântului lăcaş. Încă din iunie 2005 s-a început, de către d-na arhitect Constanţa Carp, proiectul de consolidare şi restaurare. Tot în 2005 a început proiectul de restaurare a picturilor murale. În data de 7 decembrie, de Sfânta Filoteia, pictorii urcau pe schele. Restaurarea a fost dificilă, având în vedere că pridvorul, ce fusese închis pe la 1802, a fost acum deschis; au fost extrase fresce, care ulterior vor fi replantate, sperăm, în muzeul pe care intenţionăm al înfiinţa; s-au redeschis două ferestre, ce fuseseră şi ele zidite; au fost rezidiți stâlpii și arcadele de susţinere din interior, ce se fisurară la cutrmurul din 1802, iar mai apoi demolaţi, pe care a trebuit să se intervină cu pictură din nou. Mobilierul şi catapeteasma, refăcute în grabă după marele incendiu din anul 1847, nu se mai integrau aspectului bisericii de după restaurare, drept pentru care s-a impus executarea intregului mobilier şi a catapetesmei.
Sculptorul Dumitru Gârea din Bacău a preluat această dificilă sarcină. Harul sculptorului şi măestria sa pot fi admira în interiorul bisericii. De asemenea, după marele incendiu, documentele scriu că până şi sfintele vase liturgice s-au topit. De aceea toate obiectele cultice au fost restaurate de către d-l Vasile Vasile la Monetăria statului; tot aici au fost comandate trei cruci pentru Sfântul Altar din argint masiv, care încadrează tot atâtea crucifixe sculptate în lemn, toate având pe față Răstignirea, iar pe verso: Una Botezul Domnului, alta pe Maica Domnului, cea de-a treia pe Sfântul Ierarh Nicolae. De asemenea, Prof. Univ. Dr. Bogdan Hojbotă, de la Facultatea de Arte din Bucureşti, a refăcut candelabrele şi aplicele, prin turnare în bronz, după modelul candelabrelor donate de Regele Carol I Bisericii Brezoianu din Bucureşti, demolată în 1959 (întregul mobilier a fost donat Parohiei Mihai Bravu din Bucureşti, care tocmai fusese zidită).
Încă de la numirea mea la Udricani au început demersurile pentru recupararea aşezămintelor. Din pământul udricanilor Primăria Generală a Municipiului Bucureşti concesionase, pe 49 de ani, Fundaţiei Lauder Reut 430 mp pentru suma de 1000 Euro pe an. Pe acest loc fundaţia intenţiona să extindă şcoala evreiască. Timp de un an de zile a trebuit să lupt cu preşedinta fundaţiei, pentru a o face să înţeleagă faptul că nu voi renunţa la pămîntul bisericii, deşi au existat şi oameni care au încercat să mă forţeze să cedez în favoarea fundaţiei.
Între timp am reuşit să obţin actul de retrocedare (965/2006) a 1542 mp împreună cu Aşezămintele Udricani. „Aşezămintele Udricani” au fost preluate abuziv în anul 1950 de către Stat, iar în prezent au fost retrocedate parohiei conform legislaţiei actuale. În 1950 ”Azilul de bătrâni” a fost desființat, iar în locul văduvelor de război, au fost aduși aici de către SC TITAN chiriași. Din păcate trei apartamente au fost vândute către chiriași de către SC TITAN. Două din aceste apartamente au fost recuperate în instanță prin hotărâri definitive și irevocabile. Pentru unul din apartamente ne judecăm încă.
Din decembrie 2007 am început demersurile pentru refacerea „Aşezămintelor Udricani” sub conducerea d-nei arhitect Constanţa Carp şi a domnului arhitect Victor Modoran. Am obţinut avizul favorabil din partea MCC pentru refacerea şi extinderea Aşezămintelor Udricani, precum şi Înaltabinecuvântare din partea Prea Fericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Dorinţa noastră este de a relua la Parohia Udricani activităţile educațional-formative şi socio-caritative.
Începând din anul 2005 luna aprilie s-au executat următoarele lucrări:
Întocmirea proiectului de către arhitect Constanţa Carp, printre cei mai buni restauratori din România la data aceasta (realizarea proiectului a durat din iunie 2005 până in iunie 2006)
Între octombrie 2006 și august 2009 s-au executat următoarele lucrări: foraje, introducere tiranţi, injectări cu beton, s-au realizat centuri de beton la mijlocul bisericii şi pe cornişe; s-au demolat cele două turle şi au fost refăcute pe structură uşoară din lemn ignifugat şi tratat; s-au consolidat şi înălţat cele două baze pătrate ale turlelor; s-au executat tencuieli din var gras şi nisip; s-au refăcut stâlpii şi arcele din interiorul bisericii, demolate după marele cutremur din 1802; s-au redeschis ferestrele din biserică, care fuseseră închise; s-a redeschis pridvorul, închis după 1802; s-a refăcut pardoseala cu piatră; s-a înălţat altarul cu încă o treaptă; s-au refăcut treptele şi întărit pereţii scării interioare, ce duce la turnul clopotniţă; s-au făcut săpături arheologice în exteriorul şi în interiorul bisericii pe toată suprafaţa. În dreptul catapetesmei s-au refăcut zidurile, tăiate odinioară pentru a face loc catapetesmei aduse dintr-o altă biserică, care altfel nu ar mai fi avut loc pe vechiul amplasamant; s-au executat trei noi trafoare din piatră la ferestrele de sus, unul a fost restaurat; s-a acoperit biserica şi turlele cu tablă din cupru; crucile de pe acoperiş au fost executate de d-l Prof. Univ. Dr. Bogdan Hojbotă din bronz şi alamă; s-au restaurat toate sfintele vase şi candelele existente şi s-au executat trei cruci noi din argint; s-au confecţionat două cununii din argint; uşa de la intrare a fost sculptată de d-l Gârea Dumitru în lemn de stejar.
Lucrări de restaurare şi conservare a picturilor murale, executate de pictorul restaurator Romeo Andronic; s-au prelevat frescele, acolo unde am desfăcut ferestrele şi pridvorul; s-a executat pictură din nou pe turle şi pe zidul nou din interior.
Mobilierul şi catapeteasma, fiind atacate de carii şi distruse de vreme, au fost înlocuite cu altele noi, cu aprobarea Comisiei de componente artistice a MCC.
Încălzirea s-a făcut prin pardoseală.
Înstalaţie paratrăznet.
Iluminat; materialele suportate de d-l Rădanţă, manopera fiind plătită din fondurile parohiale.
Restaurare piatră la ancadramentele ferestrelor şi executarea altora din nou.
Înlocuirea ferestrelor cu unele noi din lemn de stejar; refacerea grilajelor din fier forjat.
S-au executat două candelabre noi, din bronz turnat, de către artistul plastic Bogdan Hojbotă..
Sistematizare pe verticală (coborârea nivelului de călcare cu 0,50m, rigole scurgere ape pluviale; amenajări exterioare (amenajare trotuare), scări intrare în biserică, execuţie gard şi porţi din fier forjat.
Au fost restaurate toate icoanele din Biserică, atacate de carii, cu depuneri masive de impurităţi, degradate şi deteriorate.

vezi aici filmul