Istoricul Bisericii Parohiei Mihai Bravu (Sf.Fanurie)

Biserica parohiei Mihai Bravu, din Capitală, cu hramul "Cuvioasa Parascheva", este construită pe un fost scuar dintre străzile Cerceluş şi Hârşova, sectorul IV (astăzi sector III), într-un cartier relativ nou, situat între străzile principale Mihai Bravu, Dristor şi Dudeşti (astăzi şi între bulevardele mai noi Burebista şi Decebal), cunoscut între locuitorii de aici sub numele de "Parcul de locuinţe ieftine". Cele mai vechi case, în jur de 10-15, au fost construite în anul 1932. Inainte de acest an, pe locul cartierului de azi, erau vii, culturi de porumb şi de zarzavaturi. Strada Dristor purta pe atunci numele de "Gura Lupului", fiind aici marginea oraşului. Parohia Mihai Bravu a luat fiinţă la data de 1 iulie 1940 prin dezlipirea câtorva străzi de la parohiile vecine, Delea Nouă şi Izvorul Nou. Primul paroh a fost preotul Alexandru Dragomirescu, care s-a transferat curând la parohia Tei din Capitală. După ce s-au mai perindat câţiva preoţi suplinitori, refugiaţi din Basarabia, la 1 mai 1942 a fost numit aici preotul Ioan Mihalcea.

Parohia nu era organizată, fără biserică, fără registre de cancelarie, fără ştampilă, fără organe parohiale şi fără casă parohială. Astfel, nu este de mirare că la început preotul Ioan Milacea slujea la biserica Izvorul Nou. Cu spirit de organizare, cu putere de muncă şi un consum de energie deosebite , care îi fac cinste, a reuşit în numai câteva luni să organizeze parohia, să obţină de la Stat un imobil expropiat, din strada Vlad Judeţul, nr. 61, pe care l-a amenajat cu sprijinul enoriaşilor într-o capelă-bisericuţă, care a fost sfinţită şi dată cultului la 20 decembrie 1942. Credincioşii au înzestrat-o cu icoane şi mobilier, ca şi cu toate obiectele necesare pentru a se putea sluji în ea, dândui-se un aspect plăcut şi atrăgător. În această capelă s-au oficiat sfintele slujbe neîntrerupt, timp de 17 ani, până la deschiderea noii bisericii.

Construcţia noii bisericii, în care se slujeşte astăzi, a început în anul 1948, anul urcării pe tronul patriarhal a patriarhului Justinian Marina. Biserica s-a costruit în cartierul de "locuinţe ieftine", clădite de o societate de construcţii din Capitală pentru salariaţii de la Poştă şi de la alte instituţii, cu plata în rate, între anii 1935-1940. Terenul a fost donat parohiei de Primăria Generală a Capitalei cu actul nr. 25654 din 6 iunie 1946, autentificat de Tribunalul Ilfov, Secţia Notariat. Protul paroh Ioan Mihalcea a reuşit să mobilizeze întreaga parohie; credincioşi au dat curs chemării preotului şi cu un entuziasm de nedescris au ieşit la muncă voluntară pentru săpatul fundaţiilor şi turnarea betonului, paralel cu donaţii în bani şi materiale. Sub parohiatul şi purtarea de grijă a Pr. Mihalcea zidurile bisericii au fost înălţate până la nivelul ferestrelor.

În anul 1952 pr. Ioan Mihalcea va preda parohiatul preotului Gheorghe Bejgu de curând numit la Parohia Mihai Bravu, care va prelua conducerea lucrărilor, cu forţe proaspete, ridicând zidurile până sus, turnând deasupra lor o placă de beton şi construind scheletul turlei.

La 1 mai 1955 Pr. Gheoghe Bejgu se transferă reciproc cu P.C. preot Oprea Maraloi, care va continua lucrările mai departe, prin definitivarea turlei şi a întregului acoperiş. Însemnate lucrări la această biserică a făcut şi preotul Iacob Petrovan, care a preluat parohiatul de la preotul Oprea Maraloi şi între anii 1958-1960 execută tencuielile interioare, tâmplăria metalică şi de lemn, pardoseli în mozaic etc.

În luna aprilie a anului 1959, Sf. Arhiepiscopie a Bucureştilor, cu avizul departamentului cultelor, a repartizat bisericii noastre întregul inventar compus din: catapeteasmă, icoane, mobilier, clopote etc., al Bisericii Brezoianu, demolată pentru motive de sistematizare urbanistică. Obiectele au fost transportate, recondiţionate şi aşezate în noua biserică prin osteneala şi grija preotului Gheorghe Gaiţă, transferat la această parohie la 1 august 1958. În istoricul alcătuit de Pr. G. Gaiţă se subliniază următoarele obiecte aduse de la Brezoianu pentru valoarea lor artistică: Catapeteasma cu icoanele pictate de preotul pictor Vasile Damian la 1901; icoanele împărăteşti îmbrăcate în argint; icoana Sf. Mina cu o vechime de peste 300 de ani, îmbrăcată în argint, fostă se pare proprietate a Mănăstirii Sărindar, care a fiinţat pe locul unde se află astăzi Casa Centrală a Armatei şi repartizată la demolare Bisericii Brezoianu. De asemenea, amintim de cele două străni arhiereşti şi de cele ale cântăreţilor şi de iconostas, sculptate artistic în stejar.

Biserica împodobită cu aceste obiecte de preţ şi cu cele aduse de la capela parohiei din str. Vlad Judeţul, deşi nu era tencuită în exterior, iar pictura interioară nu fusese executată, a putut fi dată cultului. Slujba de sfinţire s-a săvârşit la data de 20 decembrie 1959. La 1 iulie 1962 a fost numit ca paroh al parohiei Preotul Gheorghe Gaiţă, care s-a dăruit cu tot elanul finalizării lucrărilor. Între anii 1962 şi 1963 a tencuit exteriorul biserici în praf de marmoră. De asemenea, ornamentele de ceramică dintrele icoanele exterioare de sfinţi au fost montate tot de Pr. Gaiţă, pentru a respecta tradiţia bisericilor moldoveneşti, după a căror arhitectură s-a inspirat proiectantul. Tot Pr. Gaiţă a făcut trotuar de protecţie împrejurul bisericii.

În anii 1966-1967 a montat instalaţia de încălzire centrală cu combustibil lichid, apoi pe cele de apă şi canalizare. În anul 1969 a făcut împrejmuirea curţii bisericii cu gard din prefabricate de beton armat, iar în interiorul curţii garduri despărţitoare şi portiţe din fier cu plasă de sârmă dublu împletită. În 1969 s-a început şi executarea picturii în tehnica fresco, stilul neobizantin de către pictorul Dumitru Hornung, care reuşeşte să termine altarul şi naosul inainte de a trece la domnul. Pictura va fi continuată de remarcabilul pictor Vasile Caraman cu deosebit simţ a culorii şi compoziţiei. Amintim aici că Pictorul V. Caraman a pictat printre alte bisericii şi Mănăstirea Radu Vodă, rectitorită de patriarhul Justinian.

Planurile bisericii au fost întocmite de arhitectul Dan Ionescu şi Ionescu Berechet, decedat în 1955; Planurile au fost reconsiderate ulterior de arhitectul Sf. Arhiepiscopii a Bucureştilor, Dumitru Ionescu Berechet, proiectantul a peste 300 de biserici, alegându-şi ca model de execuţie Biserica Sf. Gheorghe din Hârlău, ctitoria lui Ştefan cel Mare.

După cum se poate observa din cele relatate lucrările de construcţie s-au executat pe etape, după posibilităţi. Greutăţile mari au provenit, spune Pr. Gheorghe Gaiţă, mai ales din cauza inflaţiei de după război, celor două reforme monetare şi a lipsei de fonduri şi materiale. Pe lângă munca stăruitoare şi rodnică a preoţilor parohi, care au funcţionat în acest timp, evidenţiem aportul adus de preoţii conslujitori, precum Preotul Temistocle Leuştean şi Preotul David Popescu, al membrilor consiliilor şi comitetelor parohiale şi pe cel al nepreţuiţilor enoriaşi şi parohieni, care de la început şi până astăzi au contribuit cu munca, cu bani şi cu tot sufletul lor generos, înscriindu-şi numele cu litere de aur în cartea de ctitorie a acestui sfânt locaş de închinare.

Fondurile necesare construcţiei au provenit din contribuţiile enoriaşilor parohiei şi altor binecredincioşi creştini din Capitală, din repetatele şi însemnatele donaţii făcute de Sf. Arhiepiscopie a Bucureştilor, cu aprobarea patriarhului Justinian, care a fost declarat de Adunarea Parohială ctitor principal al acestei sfinte biserici.

Constucţia biserici a durat, după cum reiese de mai sus, din anul 1949 până în anul 1969. Fapta măreaţă de zidire a fost încheiată de către ctitorii de atunci cu următoarele cuvinte: "Ne rugăm cu smerenie bunului Dumnezeu să dea bine meritată răsplată ostenitorilor şi donatorilor de până azi şi să ne ajute să vedem dusă la bun sfârşit şi însemnata lucrare de pictură în frescă ce se execută în prezent. Păstrăm un gând pios şi ne rugăm pentru ctitorii, ostenitorii şi donatorii care au plecat spre cele veşnice, cu durerea în suflet că nu au apucat să vadă încununarea deplină a acestui sfânt locaş de închinare pentru care s-au jertfit atât de mult".

Istoria mai nouă.

Întradevăr, lucrarea de înfrumuseţare a bisericii cu picturi a fost una deosebită, după cum se observă şi azi. Din păcate timpul şi neglijenţa unor slujitori ai bisercii, dar şi a unor credincioşi, au făcut ca într-o perioadă foarte scurtă de timp picturile să se afume şi înnegrească aşa de mult, încât nici măcar chipul sfinţilor nu se mai putea zări. Tencuielile au fost şi ele deteriorate, deoarece unii credincioşi au bătut, pur şi simplu, cuie în pereţii biserici şi au atârnat de acestea o mulţime de icoane, multe dintre ele neconforme cu tradiţia ortodoxă autentică. Ocuparea spaţiului din biserică cu o serie de obiecte, existenţa unei multitudini de covoare de felurite culori şi ţesături, a florilor de plastic, mileuri şi a altor obiecte, care nu au ce căuta într-o biserică ortodoxă, dar îngăduite prin neştiinţa celor responsabili, au făcut din biserică un adevărat bazar.

Prin venirea noastră la Parohia Mihai Bravu în luna august a anului 1999, de sărbătoarea hramului Sf. Fanurie, viaţa bisericească a căpătat noi dimensiuni. Programul întocmit de noi la două luni după poposirea în parohie, pe care îl prezentăm mai jos, a adus cu sine o regândire a pastoraţiei şi misiunii în viaţa comunităţii. Trebuie să mărturisim aici că am întâmpinat multe greutăţi şi inerţii în realizarea programului. Totuşi, în scurt timp, având şi sprijinul total, al părintelui Mihail Dumitraşcu, am reuşit să trecem la implementarea programului. Deşi bolnav grav, Pr. Mihail s-a străduit alături de noi să contribuie după puteri la restaurarea bisericii. De altfel, la 11 martie 2002 Pr. Mihail a trecut la Domnul, de unde cu siguranţă veghează aupra credincioşiilor săi, pe care i-a păstorit cu multă blândeţe şi răbdare. Au urmat apoi strădanii deosebite pentru îmopdobirea bisericii cu lucruri noi, staţie de ampliniocare performantă, covoare comandate în Belgia, restaurarea întregului mobilier, restaurarea icoanelor unele cu o vechime apreciabilă, cum este icoana Sf. Nicolae sec. XVII şi Maica Domnului cu pruncul sec. XIX.

Împodobirea bisericii noastre cu vitralii a fost o lucrare de mare amploare şi fineţe artistică realizată de Prof. Dr. Bogdan Hojbotă într-o perfectă artă bizantină. Prin compoziţie şi cromatică lucrarea se integrează perfect ansamblului pictural al bisercii O lucrarea deosebită, deşi numai parţial îndeplinită, a fost amenajearea parcului din curtea bisericii, unde mulţi credincioşi şi credincioase, mame şi bunici şi-au găsit refugiul şi odihna spiritual-duhovnicească şi fizică. De remarcat faptul că zilnic curtea bisericii este animată de prezenţa tonifiantă a atâtor copii, mai mici sau mai mari, care duminica sunt aduşi de mame, taţi sau binici la Sf. Liturghie şi primesc duminical Sf. Împărtăşanie. Bucuria noastră este deplină pentru faptul că, străduindu-ne să restaurăm şi să înfrumuseţăm biserica, aceeaşi râvnă am depus şi la zidirea bisericii celei vii. Emulaţia de zi cu zi din preajma Sf. Lăcaş de închinare şi prezenţa la Sf. Lirturghie a numeroşilor credincioşi o dovedesc cu prisosinţă. Le mulţumim tuturor celor de au înţeles chemarea lui Hristos de a se apropia de biserică "cu frică ,cu credinţă şi cu dragoste".

O altă lucrare împlinită în anul mântuirii 2004, din martie până în septembrie, a fost realizarea unui Centru educaţional ortodox la parohia noastră prin mansardarea podului bisericii, centru care poartă numele Sf. Fanurie. Aici a fost amenajat un spaţiu multifuncţional pentru copiii mici de grădiniţă, dar şi pentru cei mari, care au la dispoziţie birouri, computere etc.

Biblioteca parohială amenajeată tot în acest Centru stă la dispoziţia tuturor, mici sau mari, cu o bogată ofertă de carte religioasă şi de zidire spiritual-duhovnicească. Meditaţiile gratuite oferite de doamnele profesoare (vezi programul pe ultima pagină), sperăm să vină în întâmpinarea celor ce doresc să-şi perfecţioneze copiii la matematică, română, engleză etc., dar care nu au posibiliţăţi pentru meditaţii particulare. Anii care au trecut au demonstrat că munca depusă de doamnele profesoare n-a fost zadarnică, dafiind că toţii copiii care s-au pregătit în biserica noastră au intrat la licee de prestigiu. Le mulţumim pe această cale atât doamnelor profesoare Silvia Tănase, Georgescu Adriana, Ionescu Marioara, d-rei Ruxandra Haras, etc. pentru efortul şi dragostea cu care au lucrat. Le mulţumim, de asemenea, copiilor şi părinţilor care au avut încredere în noi şi ne-au sprijinit în această activitate. Sperăm ca în continuare să îmbunătăţim această activitate şi aşteptăm să ne contactaţi.

Mulţumesc totodată tuturor tinerilor din parohia noastră care au înţeles chemarea noastră de a ne aduna odată pe lună pentru discuţii care privesc problematica actuală cu care se confrută tineretul ortodox. Adunările noastre de luni seara au prins contur şi se vor concretiza foarte curând prin apariţia acestei reviste, care va fi tribuna de la care şi prin care se vor putea exprima. Revista se adresează în acelaşi timp tuturor credincioşilor preocupaţi de spiritualitate şi duhovnicie, de problemele actuale cu care se confruntă Biserica ortodoxă.

Cursurile misionar-pastorale pe care le-am inaugurat au devenit suportul pentru pregătirea celor ce doresc, benevol, să devină misionari ai parohiei noastre. Acest fapt e necesar întrucât sectarii bat la porţile şi uşile noastre cu o insistenţă grosolană. De aceea avem nevoie de buni misionari care să semene Cuvântul evangheliei în inimile oamenilor, cunoscut fiind faptul că preotul singur oricât ar fi de vrednic şi oricât s-ar osteni, nu mai poate face faţă singur avalanşei de "falşi predicatori şi misionari ce mişună pretutindeni". Relativizarea adevărului de credinţă şi a Sfintei Tradiţii e punctul lor central de acţiune. De aceea aprofundarea credinţei şi tradiţiei noastre străbune ne va apăra de pierderea şi relativizarea acestor valori perene.

Nu putem să nu remarcăm aici faptul că aproape întreaga sumă de banii, necesară pentru lucrările mai sus amintite, a fost strânsă prin strădania noastră personală din sponzorizări, de la cei cărora Dumnezeu le-a dat mai mult. De apreciat, mai ales, aportul familiilor Tudor Voinescu, Popescu Măriuca, Gherghina Gheorghe, Miron Ţentean. Lică Marian, precum şi al Ministerul Culturii şi Cultelor, Chemicals, Condor Group, Imprimeria Naţională, Loteria Naţională, CEC, CER Marfă, Poşta Română, Distrigaz, Banc Post, LeoStar, Romtehnica etc. Tuturor le mulţumim din suflet şi rugăm pe bunul Dumnezeu să le bincuvinteze activitatea precum şi familile lor. Nu în ultimul rând, mulţumim tuturor credincioşilor care din puţinul lor au considerat să ajute biserica. Dumnezeu să-i binecuvinteze şi să le le dăruiască pace, bucurie şi mântuire. În cei trei ani de activitatea ca paroh al Parohiei Mihai Bravu s-au investit în lucrări, dar şi în ajutoare băneşti, alimente, îmbrăcăminte (oferite celor aflaţi în nevoi: copii ai străzi adunaţi la Valea Plopului, cămine de bătrâni etc.) foarte multeresurse financiare. Ar fi nedrept să nu amintim aici şi de greutăţile inerente ivite în opera de resturare şi revitalizare a parohiei noastre, din păcate unele din acestea ar fi putut fi evitate, dacă ar fi existat mai multă înţelegere, înţelepciune şi încredere din partea unora.

Desigur nu înseamnă că prin aceasta lucrările la Parohia Mihai Bravu noastră ar fi terminate. Există o serie de proiecte ce trebuie derulate cât mai grabnic: refacerea gardului, construirea unui loc special pentru aprinderea lumânărilor, contruirea unei clopotniţe adecvate precum şi a unei trapeze pentru parastase, sunt urgenţe care trebuie abordate în curând, paralel cu activităţile misionar-pastorale care trebuie intensificate. Pentru toate cele îmlinite ca şi pentru cele ce-şi aşteaptă împlinirea mulţumim bunului Dumnezeu, Maicii Domnului, tuturor sfinţilor, în special Cuvioasei Parascheva, Sf. Fanuire şi Sfintei Treimi ocrotitorii bisericii noastre, dar şi tuturor celor care într-un fel sau altul s-au implicat în toate aceste activităţi

Pr. Prof. Dr. Constantin Pătuleanu

P R O I E C T

cu caracter administrativ, misionar-cultural şi

socia l-caritativ

promovat de

Parohia Mihai Bravu cu hramul Sf. Fanurie

str. Cerceluş 18, sector 3, Bucureşti

(Notă: Cu acest proiect mi-am început activitatea misionar-pastorală în această parohia la sărbătoarea Sf. Fanurie din 27 august 1999. Din păcate, datorită unor umane inerţii, proiectul a putut fi implementat începând cu 05.03.2001, dată la care deveneam paroh al acestei parohii.)

În pragul secolului 21 şi mileniului 3 creştin Biserica se vede confruntată cu o serie de probleme, cărora trebuie, cu necesitate, să le răspundă. Provocările actuale cer o acţiune susţinută din partea slujitorilor Bisericii şi o implicare a lor până la dăruire, în misiune, slujire şi propovăduire. Aceasta presupune, după atâtea decenii de comunism şi ateism militant, o adaptare din mers a slujitorilor altarelor străbune la timpurile pe care le trăim, pentru a face faţă provocărilor unei lumi secularizate şi mai ales provocărilor ce vin dinspre Apus, în perspectiva integrării noastre în Europa.

Pe de altă parte, având în vedere că preoţii nu pot face faţă singuri multitudinii de probleme legate de slujire, misiune şi diaconie, considerăm că trebuie urgent angrenat în acest proces un cerc cât mai larg de credincioşi, care doresc să se implice, în special în actele de caritate către marginalizaţii societăţii (copii străzii, bătrânii rămaşi singuri şi fără sprijin material, familiile cu mulţi copii etc.) dar şi în misiunea Bisericii, evident sub conducerea preotului. Pentru toate acestea considerăm binevenită iniţiativa de derulare în parohioa noastră a unor programe care să se adreseze tuturor care, fie spiritual, fie material, vor avea nevoie de sprijinul lui Dumnezeu şi al nostru.

Cine este Sf. Fanurie?

Sfântul Fanurie este într-adevăr ocrotitorul săracilor; şi cum n-ar fi? Căci el însuşi era cel mai mare dintre cei 13 copii ai familiei, în care a văzut lumina zilei. Deşi tatăl lui, se pare că, ar fi fost un om înstărit, rămânând orfan de tată încă de la 12 ani, curâd el şi familia sa vor cunoaşte ce înseamnă sărăcia şi lipsa oricărui miljoc de exixtenţă. La puţin timp după moartea tatălui, sfântul apucă calea cea grea a pustniciei. Se remarcă de la început printr-o asceză riguroasă. Deşi foarte tânăr, el îi va întrece, în curând, pe alţi pustnici prin rugăciune, osteneali duhovniceşti şi ascultare. Dar cel mai mare dar al Sfântului, dat de Dumnezeu, a fost şi rămâne acela al milosteniei, al ajutorări celor în nevoi şi în necazuri. Una dintre îndeletnicirile sale, încă de la începutul vieţii ascetice, a fost aceea de a face turte de pâine cu care îi hrănea pe cei flămânzi şi pe drumeţi. "Şi cine va spune (vezi viaţa Sf. Fanurie) marea lui bunătate către cei săraci, în special către văduve şi orfani, că niciodată o rugăciune a cestora n-a rămas neascultată; vindecând boalele cele mai cumplite, cu rugăciunea sa în lacrimi către Născătoarea de Dumnezeu, nemâncând niciodată până ce nu i se împlinea rugăciunea, neodihnindu-se pe patul său şi vărsând multe şiroaie de lacrimi, că şi hainele i se udau".

Prin viaţa sa, Sf. Fanurie se remarcă printr-o grije permanentă faţă de văduve, de orfani, de nevoiaşii si oropsiţii vieţii, pe care alţii nici măcar nu-i mai vedeau, dar să-i mai şi ajute. După tradiţie, atunci când Sfântul a primit cununa muceniceasă, prin tăierea capului, s-a rugat astfel: "Doamne Dumnezeul nostru cel care miluieşti pe toată lumea, fă ca tot cel ce va face o turtă cu ulei şi zahăr sau o plăcintă şi o va da săracilor, să fie ascultat în orice cerere dreaptă va avea." În acel moment s-a auzit din cer glasul Domnului: "Fie, Fanurie, după cuvântul tău şi tot cel ce te va chema pe tine în ajutor, va fi ascultat de mine şi tu vei fi ajutorul celor din nevoi".

Având în vedere viaţa acestui Sfânt plină de jertfelnicie şi dăruire pentru săraci, ţinând cont şi de vremurile pe care le trăim, când atâţia semeni de-ai noştri strigă înlăcrimaţi după un semn de ajutor, ţinând cont mai ales şi de faptul că Sfântul prezentat este patronul Parohiei Mihai Bravu, noi comitetul de iniţiativă considerăm că a sosit timpul faptelor, care să mai usuce din lacrimile celor în nevoi, iar Sf. Fanurie, suntem siguri, nu ne va lăsa singuri şi ne va îndruma paşi cu rugăciunile sale.

Pentru toate aceste Consiliul Parohial propune următoarele programe:

•  Evanghelizare-catehizare.

Acest program îşi propune organizarea periodică de meditaţii, conferinţe, cateheze în biserica Parohiei noastre, organizarea de comitete de misiune alcătuite din credincioşi buni cunoscătorii ai Sf. Scripturi, ai Tradiţiei Apostolice şi ai tradiţiilor creştin-ortodoxe romîneşti, ai Sf. Liturghii etc., care printr-o bună misionare, în special a celor ce nu au contact cu Biserica, să preîntâmpinne o desacralizare dizolvantă a persoanei umane vizavi de provocările unei secularism alarmant şi o dezagregare a spiritului creştin ortodox şi autentic românesc vizavi de amploarea fenomenului sectar în continuă expansiune.

Aici ne propunem o acţiune amplă de difuzare a Sfintei Scripturi şi a unei literaturi de zidire sufletească. Pentru programul acesta estimăm un necesar de 15/20 mil. lei.

•  Pâinea Sf. Fanurie - Pâine pentru lume (săraci).

Societatea românească de astăzi se vede confruntată cu o serie de crize sociale (vezi aici: copii străzii, familiile cu mulţi copii, bătrânii ect.), cărora, evident, statul şi instituţiile sale abilitate nu le mai pot rezolva, fără aportul societăţii civile. În procesul acesta Biserica este chemată, prin însăşi natura şi misiunea ei, de instituţie divino-umană, să contribuie prin mijloacele şi instrumentele ei specifice la rezolvarea crizelor fie ele spiritual-morale, fie ele materiale. În cadrul acestui program se are în vedere; pe termen scurt, ajutorarea familiilor nevoiaşe, cu mulţi copii, a bătrânilor rămaşi fără ajutor, prin străngerea de colecte în bani, alimente sau îmbrăcăminte, iar pe tremen lung înfiinţarea unei cantine a săracilor. Menţionăm că am reuşit până în prezent să ajutăm câteva familii nevoiaşe, din păcate însă, din lipsă de fonduri acţiunea noastră în această direcţie a fost numai ocazională.

Pentru realizarea acestui program estimăm că pe anul 2001 vom avea nevoie de o sumă cuprisă între 20 şi 30 mil. Lei.

•  Cultura şi tradiţia creştină.

Parohia noastră înţelege să acţioneze şi în sprijinul păstrării tradiţiilor şi valorilor, deodată, creştine şi româneşti. Fundamental în această direcţie considerăm, în primul rănd existenţa, deja, a unui cor de copii, condus de domnişoara profesoară Simona Luca, care a şi prezentat în luna decembrie a anului 1999 trei concerte de colinde şi un concert de Sfintele Paşti în biserica Parohiei Mihai Bravu. Corul continuă de atunci să se întrunească săptămânal, în vederea pregătirii Sf. Liturghii, cu intenţia ca la momentul potrivit să poată cânta alternativ, cu strana de credincioşi, Sf. Liturghie. Corul acesta nu se limitează numai la programe de muzică religioasă, ci abordează, deja, şi alte domenii ale muzicii corale, în vederea unor eventuale turnee în ţară dar şi în străinătate. Organizarea unui cor al credincioşilor adulţi este pe cale de a prinde contururi. Pentru materialele necesare bunei desfăşurări a activităţii corului, dar mai ales pentru darurile de Naşterea Domnului şi de Sf. Paşti pentru copii şi pentru nevoiaşii parohiei noastre, estimăm o sumă minimală în valoare de 10 mil. lei.

•  Pelerinaje la locurile sfinte.

Anul 2000 marchează împlinirea a tot atâţia ani de la întruparea Fiului lui Dumnezeu, care devine astfel şi Fiului Omului şi prin aceasta este un an jubiliar, sărbătorit ca atare de toată lumea creştină prin diferite acţiuni. O astfel de acţiune este şi pelerinajul la "Locurile Sfinte". Chiar dacă nu vom putea, probabil, să ajungem pănă la Golgota răstignirii Domnului sau până la mormântul Învierii Lui, vom reuşi, cu siguranţă, sa ajungem împreună cu credincioşii şi copii noştrii la atâtea Golgote romîneşti şi la tot atâtea locuri de reînviere a unui neam ce-a ştiut să-şi poarte crucea prin istorie cu demnitate. Menţionăm şi aici că până în prezent am reuşit un pelerinaj în Postul Mare al anului 2000, in special cu scop caritativ, la Valea Plopului unde Părintele Nicolae Tănase are în îngrijire peste 150 de copii. În continuare am vizitat mănăstirile: Suzana, Zamfira, Ghighiu, şi Ţigăneşti. Pe 14 octombrie 2000 am făcut din nou un pelerinaj la Cuvioasa Parascheva, la Iaşi, unde credincioşii noştri au putut să se închine şi la moaştele Sf. Mucenic Gheorghe. Pentru astfel de acţiuni şi pentru a putea ajuta mai ales pe credincioşii cu pensii mici şi pentru ai sprijini pe copii din Parohia noastră, să participe la astfel de programe, estimăm că în anul 2001 vom avea nevoie de 10/15 mil. Lei.

•  Administrativ

În cadrul acestui program ne propunem restaurarea şi renovarea bisericii parohiei noastre: a) Pictura fiind afumată şi parţial deteriorată presupune spălarea şi restaurarea ei (400/500 mil.); b) Catapeteasma şi mobilierul trebuiesc deasemenea renovate (100 mil.); c) Exteriorul bisericii trebuie renovat şi vopsit (50 mil.); d) Gardul din jurul bisericii trebuie refăcut şi vopsit (20 mil.); e) Sonorizarea bisericii reprezintă de asemenea o necesitate stringentă (40/50 mil.); mochetarea bisericii (10/20 mil.).Toate aceste programe presupun investiţii şi un volum de muncă considerabile (aproximativ 800 mil. lei). Cuantumul acestor sume depăşeşte cu mult posibilităţile financiare ale parohiei noastre, de aceea orice sumă provenită din sponsorizare va fi de un real folos pentru realizarea programelor propuse.

Constantin Simionescu, Bucureşti, 1995.

Pentru cei interesaţi mai îndeaproape despre viaţa Sf. Fanurie le stăm la dispoziţie atât prin Acatistul Sf. Fanurie cât şi prin broşura intitulată "Viaţa Sf. Fanurie".